blank1AcasăEditorialPortofoliuDownloadContactblank2
Curajul de a fi tu însuţi

Einstein spunea „Puţini oameni sunt capabili să exprime cu cumpătare păreri care să nu fie influenţate de prejudecăţile mediului lor social. Cei mai mulţi oameni nici măcar nu sunt în stare să formuleze asemenea păreri”.

Aprecierea pe care o facem nu este a noastră personal ci e a altora ... şi nici măcar nu conştientizăm acest fapt, spunea un renumit psiholog. Curajul de a fi tu însuţi NU înseamnă a face acte de eroism, să îţi pui viaţa în pericol, ci înseamnă să înveţi să te respecţi, adică să te apropii cât mai mult de ceea ce eşti, înseamnă să faci în aşa fel încât să nu existe diferenţe între ceea ce spui şi ceea ce simţi, între ceea ce faci şi ceea ce gândeşti. Altfel spus, să existe un acord total cu tine însuţi. Cred că această dorinţă există undeva în adâncul fiecăruia.

Aproape orice lucru din viaţa noastră poate avea, în funcţie de anumite contexte, atât părţi bune, pline de lumină cât şi părţi mai umbrite. Adevărul stă ascuns, iar cel mai greu lucru când căutăm adevărul este faptul că îl găsim. A avea curaj de a fi tu însuţi înseamnă a-ţi asuma riscul de a te afirma. A avea curajul de a fi tu însuţi înseamnă riscul de a afirma că ai convingeri diferite de ale celuilalt, să-ţi asumi riscul de a fi respins de cei dragi, de a fi marginalizat.

A încerca să fii de acord cu toată lumea înseamnă a trăi într-un adevărat conflict, un conflict al tău şi numai al tău. Permite-ţi curăţenie şi eliberare căci aceasta îţi va aduce energie, energie şi putere de a merge mai departe împăcat şi eliberat.

Comunicarea adevarată este cea sinceră, confruntătoare şi nu înfruntătoare fiind un excelent medicament împotriva violenţei care te macină interior. Pentru a comunica bine vom renunţa la expresia imaginară care ne face să anticipăm faptul că celălalt ne judecă, crede că suntem proşti sau nebuni, nesimţiţi sau neruşinaţi. Astfel pentru a comunica bine, presupune cred eu, a te cunoaşte pe tine însuţi, înseamnă a te dezvolta, iar cu cât te dezvolţi mai mult cu atât ajungi să te iubeşti şi să te respecţi mai mult. Ceea ce este divin se află în noi (aici şi acum) şi nu în ceruri (atunci şi acolo, în ceea ce va fi sau va veni). Schimbarea devine eficientă mai ales datorită faptului că dacă faci mereu acelaşi lucru vei avea întotdeauna acelaşi rezultat. Drumurile spre propria împlinire sunt multe, dar fiecare va ajunge unde va putea să ajungă, ţinând cont de încrederea în sine şi resursele proprii.

Omul este singurul care se opune etapelor unui proces natural de schimbare, prin credinţele limitative care i-au fost induse prin educaţie sau pe care şi le-a format singur de-a lungul anilor. Doar renunţând la modelele de comportament care ne aduc deservicii, la unele moduri greşite de a percepe lumea din jur ne putem îndrepta înspre schimbare, evoluţie şi adevăr. Indiferent pe unde am fost sau prin ce am trecut, suntem capabili de a ne reinventa pe noi înşine, iarăşi şi iarăşi. Cred că nu trebuie să rămânem înţepeniţi în tipare vechi sau în comportamente vechi. Putem să ne schimbăm prietenii sau profesia, ori de câte ori este necesar, până ce ajungem în acel loc care ne exprimă şi ne identifică.

Tot ceea ce urâm, căruia îi opunem rezistenţă, sau ce nu ne asumăm în privinţa noastră înşine, capătă viaţă proprie ajutându-ne să devenim subiectivi în privinţa autoevaluării personale. Când închidem undeva acele părţi din noi înşine care nu ne plac, fără să ştim, sigilăm comorile noastre cele mai preţioase. Ele sunt ascunse acolo unde ne-am aştepta cel mai puţin să le găsim, sunt ascunse în întuneric, iar în anumite circumstanţe orice lucru sau gând poate deveni un obstacol de trecut.

Cuvântul este cea mai importantă comoară pe care o avem, el ne poate ajuta să creăm ceea ce ne dorim în această viaţă.

text preluat de pe psihologic.blogspot.com


Libertatea adevărată nu vine din eliberarea faţă de ceilalţi, ci faţă de propria persoană. Ea va veni doar atunci cānd vom putea zbura liberi ca o pasăre pe cerul întins. Iar īn ochii înlăcrimaţi, se va putea citi fericirea.


Marcel Iures "Libertatea e ceva tragic. Nici nu are rost să vorbim despre ea pentru că suntem afundaţi cu toţii, omenirea, în subsolul subsolului închisorii non-libertăţii. Înotăm într-o chestie pe care ne-am creat-o, o mare artificială care e plină dedependenţă, sclavie şi aservire.

Eu cred că sunt mai degrabă un om preocupat de spirit. Asta e singura zonă liberă, şi, dacă vreţi, e o dublă libertate: libertatea de a medita la asta şi libertatea dobândită prin puterea exemplului.

Eu am libertatea de a alege şi, această formă supremă de voinţă bună e cam totul pentru mine. Din asta m-am născut şi pe asta se bizuie ultimii 20 de ani din viaţa mea. Libertatea de a alege e ceva ce produce emoţie, produce mult bine în jur, nu aşteaptă nici un fel de răsplată sau răspuns. E ca un izvor care nu se gândeste unde va ajunge. El a luat decizia să curgă, fie că ajunge în deşert, în gura unui leu, sau într-o chiuvetă."

Marcel Iureş



[ Sus ]         [ Printează ]
[