blank1AcasăEditorialContactblank2
Dramele iubirii

Starea de iubire ( ca şi starea de îndumnezeire) nu are limite de timp sau spaţiu, nu are destinaţie (ţintă) şi ceea ce e cel mai important - după părerea mea - (ceea ce face ca multă lume să confunde iubirea cu dragostea) este faptul că iubirea nu are multiplii şi submultiplii. Părerea mea este că în momentul în care o persoană atinge starea de iubire (în acele clipe efemere) acea persoană atinge starea de îndumnezeire. Se detaşează lumii existenţialiste trăind atemporalitatea. Pentru îndrăgostiţi timpul se opreşte în loc. Ei transcend tridimensionalul, pentru ei visul nemaifiind monocrom. în starea de iubire, nu mai e loc nici măcar de empatie. Sunt o inimă, un gând, un suflet. Dorinţele ei sunt şi ale lui, gândurile lui sunt şi ale ei. Din păcete, oamenii vorbesc mult prea mult despre iubire, dar o TRĂIESC prea puţin. Netrăind-o, nu o pot experinta. Neputând-o experimanta, nu o pot cunoaşte. Neputând-o cunoaşte nu se pot raporta la ea. Până acum nimeni nu m-a înţeles cum poţi iubi o păpădie sau o piatră din albia unui râu. Dar cu toţii au spus nu odată "nu m-a iubit îndeajuns". Când iubeşti nu pui condiţii. Când nu iubeşti nu ai dreptul să pui condiţii. Iubirea e precum mântuirea. Îţi dă aripi. Dar nu te ţine în văzduhuri. Tu trebuie să zbori.

protector      De ce oamenii îşi dezvăluie simţul protector doar în faţa sentimentelor? De ce nu ar putea acoperi sub aripile lor angelice şi o firavă panseluţă? Sau un banal fir de iarbă? De ce sunt atât de multe animale masacrate pentru a satisface setea de "putere" şi supremaţie? Ego-uri care au dat naştere celor mai crâncene patologii. Pentru a sensibiliza ochii privitorului - bazându-se pe impulsurile sale - artistul a aşezat sub aripile angelige o divă. Dar dacă acel înger ar fi ţinut în mână o stea? Ar fi fost o imagine abstractă. Sau o casă? Ar fi fost prea materialist. În pofida dovezilor ştiintifice ingognoscibilul rămâne un subiect de discuţie în cercuri restrânse cu uşile închise.

De ce în fiecare imagine este prezentată câte o divă? De ce furtuna este mereu prezentă ca un eveniment apocaliptic şi nu o binecuvântare? Pentru a ajunge la soare de multe ori trebuie să treci prin furtună. De ce doar dramele sensibilizează sufletul omului şi nu şi comediile? Dumnezeu nu ne-a dorit nefericiţi. Şi totuşi fiecare ne creăm nefericirea prin iluzii şi fantasme. Dacă fiecare şi-ar înţelege rostul în această viaţă şi locul în această societate ... atunci fiecare ar înţelege versurile "moartea am pierdut-o la barbut / pierdant, aşa prin viaţa voastră trec". De ce suferinţa este coarda sensibilă a sufletului uman? De ce oamenii se uită la telenovele cu scenarii dramatice în loc să se uite la comedii? De ce iubirea e simbolizată prin două palme şi nu prin două frunze? De ce ploaia e considerată ca un simbol al curăţării sufletului şi nu ca un simbol al unui nou început? De ce lumina lunii îmi poartă paşii spre "casa ta" şi nu spre "inima mea"? De ce îmi e frică să mă privesc în oglindă, dar vreau să fiu admirat de toţi? De ce în frenezia de culori visez monocrom? De ce trăirea şi cele mai sublime sentimente se opresc la cele mai joase instincte? De ce nu putem "să strigăm iubirea fără ca nimeni să nu audă acel te iubesc"?





[ Sus ]         [ Printeazã ]
[