Dă-mi Doamne o rază de lumină ...
Acea oază de adevăr.
Ajută-mă să disting răul de bine
Deşi ştiu că totul e efemer.
La ce bun să trăieşti īntr-un palat,
cānd ai sufletul sărac?
La ce bun un harem de fete roind ca albinele īn jur,
dacă nu te poţi iubi nici măcar pe tine ?
La ce bun să fii doxă de carte,
fără să īmpărtăşeşti nimănui din cunoştinţele tale ?
La ce bun să cucereşti cel mai īnalt munte,
dacă nu ai atins apogeul conştiinţei tale ?
Dacă sunt un cerşetor,
atunci cerşesc īncă o zi de la Dumnezeu să te strāng īn braţe.
Dacă sunt un egoist,
atunci tānjesc după afecţiunea ta.
Dacă sunt un extrovertit,
atunci īti dăruiesc ţie toate clipele mele de fericire.
Dacă sunt un călător,
atunci mă pierd īn abisul ochilor tăi.
Dacă sunt īnsetat,
atunci vreau să īţi sorb fiecare strop de rouă de pe corp.
Dacă sunt trist,
e pentru că ai plecat.
Nu vreau să-mi safisfaci poftele,
Ci să-mi īmbeţi simţurile.
Nu am nevoie de cuvinte reci
Ci de atingeri fierbinţi.
Nu vreau să-ţi storc şoapte goale,
Ci să mă-mbăt īn emoţii pure.
Nu vreau să mă suni spunāndu-mi cāt ţii la mine
Ci să mă strāngi īn braţe īntr-o linişte deplină.
Nu vreau o casă monocoloră īn centrul oraşului
Ci o dimineaţă pe plajă īntr-o frenezie de culori.
Tu voiai siguranţă ...
Eu ţi-am oferit liniştea.
Tu voiai fapte ...
Eu ţi-am oferit libertatea.
Tu voiai afecţiune ...
Eu ţi-am oferit iubirea.
Religia-mi stă agăţată-n cui
închistată într-o icoană
Iniţiatorul ei mă strigă
cerşindu-şi ofranda de pomană.