blank1AcasăEditorialPortofoliuDownloadContactblank2

Inocenţa


Când a fost ultima dată când v-aţi simţit copii? Oare a fost un morment încărcat de inocenţă, luciditate, sete de a descoperi lumea? Oamenii doresc să retrăiască aceeaşi stare de minunare, inocenţă şi frumuseţe. De ce? Pentru că în sufletul unui copil culorile curcubeului, parfumul florilor sau chiar cel mai îndepărtat ciripit al păsărelelor trezesc amintirea paradisului în care a trăit cândva, dar din care a plecat atunci când s-a născut în această lume.

Oamenii pornesc în căutarea paradisului pierdut în care au trăit cândva, iar regăsirea lui este totuna cu regăsirea stării de copil, dominată de inocenţă şi spiritul jocului, de o inteligenţă naturală, nealterată de cunoaştere.

În viziunea lui Osho inocenţa înseamnă curaj şi luciditate deopotrivă, dar nu este o calitate ce poate fi dobândită sau învăţată, ea ţine chiar de natura reală a omului. Copiii se nasc cu această inocenţă, dar pe parcursul vieţii o pot pierde.

Se spune că o persoană iluminată nu simte nevoia de a face copii întrucât ea a dat deja naştere noului său sine; la extrema cealaltă sunt oamenii nevrotici care nu sunt potriviţi pentru a fi părinţi. De aceea, momentul ideal pentru a fi părinte este acel moment când omul devine mai conştient şi se simte pregătit de a transmite ceva din conştiinţa lui urmaşilor.

Dacă o persoană ar dori să facă o nouă achiziţie pentru casa ei, cum s-ar desfăşura acest proces? Având la dispoziţie milioane de posibilităţi, ar cântări îndelung care ar fi alegerea potrivită. Deşi mulţi oameni nu realizează, copilul pe care îl aduc în viaţa lor a fost ales tot din milioane de alternative, depinzând de starea lor din acel moment.

Când sunt mici, copii au multe frustrări: când doresc ceva dar nu pot obţine sau nu i se pot oferi încep să plângă. Plânsul este pentru ei o necesitate profundă cu rol de purificare, de alungare a frustrărilor. În cazul în care se opresc brusc, căci toată familia va încerca să îi oprească, frustrările vor fi blocate şi se vor acumula. Mai târziu, ei vor avea nevoie de o modalitate în care să se exprime complet, numită în psihologie “tipăt primar”.

De multe ori, Osho condamnă societatea pentru că îngrădeşte inteligenţa, conştiinţa şi luciditatea copilului, întrucât dacă i-ar acorda libertate acesta s-ar revolta împotriva legilor şi a sistemului. Copilul se naşte inteligent, însă parinţii îl vor sufoca, îl vor condiţiona, vor încerca să îi imprime modelul lor. De aceea, copilul are nevoie de un spaţiu al său, de un anumit timp petrecut singur pentru a-şi forma propria personalitate, pentru a-şi dezvolta potenţialul propriu.

Viaţa omului este formată din cicluri care durează şapte ani. Fiecare ciclu este pregătitor pentru cel care va urma. Primii şapte ani sunt fundamentul, esenţa personalităţii copilului. Următorii şapte ani constituie o repetiţie a celor precedenţi: copiii se cunosc, se familiarizează, se descoperă unii pe alţii. În cel de-al treilea ciclu, sexualitatea se maturizează deoarece copiii, în compania sexului opus se îndrăgostesc. După experienţele ciclurilor trecute, între 21 şi 28 de ani tinerii îşi pot alege partenerul cu care se pot stabili definitiv.

Regăsiţi copilul din interior şi lăsaţi-vă purtaţi de această stare plină de farmec, fără restricţiile impuse de societate, de cei care vă înconjoară. Permiteţi-vă să experimentaţi libertatea şi bucuria vieţii cu inocenţa unui copil.

text preluat de pe damaideparte.ro



[ Sus ]         [ Printează ]
[