Freud credea că oamenii nu pot să-şi ascundă prea mult timp stările interioare de alte persoane spunând că: „Oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele, mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui."
În contactele noastre zilnice, încercăm constant să proiectăm o anumită imagine despre noi, aşa cum şi partenerii noştri procedează la fel. În timp ce aceştia încearcă să descopere ce gândim noi cu adevărat, noi facem acelaşi lucru, dar nu gestul în sine aduce prea multe informaţii, cât modul în care este făcut, în anumite situaţii. Gesturile, care ne interesează sunt întâlnite mai ales în situaţiile în care o persoană încearcă să ascundă ceea ce gândeşte. Astfel, când oamenii mint sau sunt anxioşi, semnalele care îi trădează şi le arată adevăratele sentimente sunt deseori extrem de mici şi au o durată foarte scurtă.
Când ne ascundem gândurile sau când în mintea noastră apare o imagine foarte puternică, uneori aceasta se vede pe faţa sau în mişcările noastre. Gesturile trădătoare pot apărea în orice zonă din corp, dar un gest apărut pe faţă, indică existenţa unei stări conflictuale, în general. De obicei, gesturile care ne scapă indică emoţiile pe care am dori să le ascundem, ca de exemplu frica, tristeţea, surpriza şi dezgustul. Dar pentru că apar şi dispar foarte repede, majoritatea acestor gesturi minore trec neobservate.
De exemplu, gestul involuntar de a şterge ochii se prezintă ca o mişcare fără importanţă, de a şterge un fir de praf de sub ochi, dar realitatea ne prezintă o persoană tristă.
Când cineva minte, de multe ori, simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi reacţionează la acest impuls atingându-şi buzele, aşezând un deget în aşa fel încât să păzească gura sau scărpinându-se după ureche, atingându-şi nasul, mută privirea în altă parte, de obicei spre stânga, are o atitudine defensivă, îşi ascunde palmele.
De obicei, gestul arătării palmelor trădează o persoană sinceră, dar, totuşi, doar printr-un singur gest nu putem cataloga o persoană, iar înroşirea feţei, transpiraţia, dilatarea pupilei, de exemplu, se află în afara controlului conştient, însemnând că persoana nu poate juca teatru ...
În general, persoanele care stau cu picioarele şi braţele încrucişate sunt interiorizate şi nu doresc să se deschidă la comunicare ( asta cu condiţia să nu le fie frig ).
Mâinile împreunate în faţă este o postură defensivă şi este deseori folosită de oamenii care se simt social sau sexual nesiguri.
Cei care-şi ţin mâinile pe cap, se lasă pe spate în scaun şi se uită de sus, au o atitudine superioară şi spun, nonverbal, că ei sunt cu mult mai deştepţi ca tine.
Persoanele care-şi ţin mâinile la spate îşi arată indisponibilitatea de a vorbi, preferând să asculte ceea ce li se spune.
Când o persoană bate din picior sau din degete pe masă înseamnă că este nerăbdatoare, iar persoanele care-şi rod unghiile sunt persoane anxioase sau care-şi fac griji aproape din orice, dar acestea pot fi stări de moment sau de lungă durată.
Ochii mari sau persoanele care au obiceiul să-şi mărească ochii (aproximtiv ca atunci când ne mirăm) denotă o oarecare sensibilitate, vulnerabilitate - precum şi înclinarea capului însoţită de un zâmbet inocent cerând protecţie din partea semenilor.
Zâmbetul cu gura întredeschisă se numeşte zâmbet sincer, iar cel cu buzele închise poate denota că persoana are ceva de ascuns precum şi atunci când persoana zâmbeşte uitându-se în altă parte care denotă evitare sau o oarecare neconcordanţă în cele auzite.
text preluat de pe psihologic.blogspot.com