Maestrul Grădinar mi-a spus cândva:
„Lasă panseluţele sa crească în grădina Mea.”
Apoi, mi-a înmânat cazmaua şi a continuat:
„Ai grijă de ele pana Mă-ntorc! Vin îndat’.”

„Dar, Doamne, eu nu ştiu cum să am grijă de ele.
Sunt atât de firave, atât de fragile.
încredinţează-mi un trandafir –
ghimpii îl vor proteja
de nepriceperea şi de stângăcia mea.
Încredinţează-mi o lalea -
Stă îngropată în siguranţă sub iarbă, până trece
iarna cea grea, vremea cea aspră şi rece,
Ca mai apoi să răsară
În înmuguriri de primăvară.
Încredinţează-mi o iederă,
ai cărcei cârcei se agaţă şi ei de alţii,
de ce pot, ca să găsească suport.
Dar, Doamne, panseluţele?
Ele nu au nici ghimpi, nici bulb, nici cârcei.
Nu-mi da panseluţe! Dă-mi altceva, orice vrei!”

Dar Grădinarul nu mă asculta,
deci mi-am schimbat si eu rugăciunea, aşa:
„Bine, Doamne.
Voi avea grijă de panseluţe de-acum,

Şi Dumnezeu mi-a spus:
„Udă-le cu dragoste,
Pliveşte-le cu hotărâre şi bine,
Lasă-le să se încălzească la lumina din sufletul tău, din tine”.
„Asta-i tot?”
„Mai este un singur lucru, dar foarte important:
Cât de frumos vor înflori
şi cât de minunat
depinde de tine –
de cât de uşor le atingi
de cât le îngrijeşti de bine.
Aşa că, umblă cu grijă
printre micuţii Mei. Nu uita unde eşti!
Nu călca pe panseluţe, să nu le striveşti."

Amintindu-mi cuvintele Maestrului Grădinar,
am pornit înainte,
pentru a-mi aduce la îndeplinire partea mea de lucru,
murmurând în şoaptă această rugă fierbinte:
„O, Doamne,
Dă-mi cuvinte blânde,
Mâini blânde
şi picioare blânde,
Ca să nu calc peste panseluţele plăpânde”.

Kay Kuzma - "Înţelegeţi copilul"