Se spune că, de fapt, nu există culori, aşa cum le percepem noi; există numai unde de lumină. Atunci când privim un obiect vedem lumina care reflectată de acesta pentru că ochiul uman poate distinge între sute de unde, iar astfel avem posibilitatea de a vedea lumea în culori. De exemplu, un trandafir roşu, câtă frumuseţe ..., pentru persoanele importante, se desfăşoară covoare roşii deşi în alt context simbolizează iubirea, pasiunea, iar culoarea regilor era purpuriu.

În unele culturi se credea că anumite culori aveau puteri energizante sau vindecătoare. Astfel, se spune că o sufragerie vopsită în negru va face masa mai plăcută, iar roşul nu este indicat pentru bucătărie, deoarece acolo va induce nervozitate precum şi vopsirea camerei într-un galben puternic va excita prea mult creierul copilului sau adultului. În schimb verdele induce relaxarea, calmează, vitalitate ajutându-i mai ales pe copii. Verdele simboliză fertilitatea în cultura celtă, iar pentru egipteni era o culoare sacră reprezentând speranţa, revenirea la viaţă, primăvara, iar în practicile oculte simbolizează banii astfel doar prin aprinderea unei lumânări verzi şi spunând rugăciuni la miezul nopţii vei atrage banii în casa ta. Albastru va face o persoană mai atentă la trecerea timpului, şi astfel, de exemplu, vor petrece mai puţin timp mâncând. Spitalele folosesc verde şi albastru, chiar şi purpuriu pentru a ajuta la calmarea pacienţilor. Pentru persoanele care adorm mai greu, se recomandă culori ca roz pal, verde, albastru şi roşu pal.

Culoarea este reprezentată altfel, în societatea de azi variind în funcţie de loc, timp şi condiţii politice religioase.

Încă din antichitate, oamenii au sesizat efectele culorilor şi au încercat să vindece bolile cu ajutorul lor. Culoarea era folosită nu numai în scopul de a vindeca, ci şi de a stimula mentalul şi de a creşte forţa vitală. Pe lângă culori, medicina egipteană, de exemplu, avea ca procedee de refacere şi utilizarea muzicii şi a aromelor. Mai târziu s-a constatat că şi eficacitatea unor medicamente poate fi sporită dacă se proiectează asupra corpului uman o lumină colorată - cromoterapie. Chiar dacă afecţiunile cronice sau cele grave nu pot fi vindecate prin intermediul unei culori, cromoterapia reprezintă un ajutor preţios. Ea temperează aspectele agresive ale bolii şi ajută pacientul să o tolereze mai uşor. În Feng Shui toate culorile sunt Yin sau Yang. Astfel, roşu, portocaliu, galben, negru sunt culori Yang, iar verde, albastru şi alb sunt Yin. În cazul violetului, dacă predomină roşul este Yang, iar dacă predomină albastrul este Yin. De asemenea, fiecare culoare corespunde unuia dintre cele cinci elemente, folosirea unei anumite culori întărind elementul personal. De aceea, pentru a trăi într-un mediu echilibrat, ideal este să folosim culorile ţinând cont de aceste aspecte în proporţii egale. În amenajarea unei case sau în alegerea vestimentaţiei, este bine ca fiecare să cunoască semnificaţiile generale ale culorilor, pentru a le putea alege pe cele mai potrivite. O utilizare echilibrată a acestora, în concordanţă cu activitatea ce se desfăşoară într-un anumit spaţiu îmbunătăţeşte Feng Shui-ul prin crearea armoniei. Arta Feng Shui cunoaşte valoarea energiei înmagazinate în culori şi senzaţiile pe care le creează şi foloseşte acest lucru în folosul oamenilor. Cercetătorii sunt de părere că oamenii resimt efectele vibraţiilor culorilor asupra mecanismului lor biologic. Culoarea echilibrează energia Qi dintr-un anumit spaţiu, poate crea intimitate sau poate „schimba“ dimensiunea unui spaţiu. Într-o casă, se poate crea un Feng Shui adecvat şi utilizând doar culorile. Persoanelor caracterizate de elementul pământ li se potriveşte roşu, deoarece focul se asociază bine cu pământul. Pentru că lemnul distruge pământul, trebuie să evitaţi culoarea acestuia, adică verde. Şi metalul epuizează pământul, deci trebuie să evitaţi pe cât posibil albul şi auriul. Pentru persoanele caracterizate de elementul metal, cele mai potrivite culori sunt bejul, portocaliul şi maronul, culorile pământului care se asociază bine cu metalul. Culorile de evitat sunt roşul, pentru că focul distruge metalul, albastrul şi negrul, deoarece apa epuizează metalul. Persoanele caracterizate de elementul apă trebuie să folosească negrul şi albastrul şi să evite portocaliul şi verdele (pământul distruge apa, iar lemnul o epuizează). Persoanelor caracterizate de elementul lemn li se potrivesc negrul şi nuanţele de albastru. Trebuie să evite roşul, albul şi auriul. Pentru cei caracterizaţi de elementul foc, verdele este culoarea potrivită, deoarece cu focul este asociat lemnul. Aceştia trebuie să folosească cât mai puţin culori precum galben, negru sau albastru.

Roşul este culoarea pe care ochiul nostru o percepe cel mai repede. Este foarte yang, puternică, stimulează fluxul chi-ului, creşte ritmul cardiac. Reprezintă pasiunea, focul, energia vibrantă, sângele, sexualitatea, afectivitatea, forţa creativă, furia, mânia, războiul, pericolul, desfrâul, curajul, sacrificiul. Trebuie folosită cu atenţie, mai mult ca accente de culoare. În cantitate mare poate da naştere unor stări de nervozitate, anxietate. Trebuie folosită cu precauţie acolo unde locuiesc persoane labile emoţional sau colerice sau în spaţiile destinate liniştei şi odihnei. Este culoarea prosperităţii, dar şi a dragostei.

Portocaliul este mai blând ca roşul, dar tot stimulant, revigorant. Simbolizează sănătatea, entuziasmul, optimismul, vitalitatea. Se corelează cu încrederea, creativitatea, curajul. Este un bun antidepresiv şi stimulează pofta de mâncare. Este potrivit pentru salon, living, hol sau pentru zona sudică a locuinţei. La birou trebuie folosit în cantităţi foarte mici, deoarece incită la distracţie.

Rozul este culoarea romantismului, a tandreţii, a dragostei. Este legat de sensibilitate, de calm, înţelegere, armonie, bună dispoziţie, relaxare. Poate să vindece anumite boli dacă e într-o nuanţă caldă, dar nu se recomandă persoanelor foarte temperamentale. Este foarte potrivit pentru dormitoare, mai ales când se urmăreşte crearea unei atmosfere romantice, sau pentru anumite zone din living, dar nu şi pentru birouri deoarece reduce dinamismul.

Albastrul simbolizează energia apei. Se asociază cu adevărul, sinceritatea, înţelepciunea, inspiraţia şi creativitatea. Se corelează cu liniştea, având un efect aproape sedativ, cu introspecţia, serenitatea, contemplarea, singurătatea, răceala şi seriozitatea. Se poate folosi în sălile de aşteptare, la birou, în camerele de studiu, în baie, în zonele cu climat călduros într-un loc unde vrem să medităm sau să ne odihnim. Este uşor prea yin pentru un cuplu care vrea să păstreze pasiunea.

Purpuriul sau violetul ţin de spiritualitate şi demnitate, autoritate şi maiestuozitate, de lux şi prosperitate. Favorizează introspecţia şi stările meditative şi nu e indicat să-l folosiţi ca şi culoare generală.

Maroul şi Bejul sunt culori ale pământului. Reprezintă stabilitatea, siguranţa, fidelitatea. Maroul poate fi folosit de cei care au atenţia prea împrăştiată sau volatilă, dar în exces poate deveni restrictiv şi constrângător. Bejul în nuanţele sale calde sau reci induce o stare de relaxare, dar şi de plictiseală.

Albul este culoarea vieţii, dar şi a morţii, a totalităţii, dar şi a purităţii. Este specială şi spirituală. Este o culoare foarte activă şi se recomandă a se folosi împreună cu alte tonuri pentru a nu deveni excesiv de stimulativă, aduce senzaţia de curăţenie şi răcoare.

Galbenul este culoarea veseliei, a bucuriei, a fericirii şi creativităţii. Este energizant, stimulativ, aducând cu sine optimism, claritate în idei, inteligenţă. Alungă depresia şi anxietatea. Este recomandat persoanelor mai leneşe, mai lipsite de energie precum şi vârstnicilor.

Verdele corespunde energiei lemnului. Simbolizează creşterea, vindecarea, expansiunea, reîntinerirea, abundenţa, prosperitatea, pacea, veselia, înţelegerea, armonia. Se foloseşte pentru calmarea stresului şi a problemelor emoţionale. Pentru persoanele care au nevoie de stimulare, prea mult verde devine enervant, apăsător.

Griul este asociat sobrietăţii, seriozităţii, respectului.

Negrul simbolizează, ca şi albastrul, apa. Reprezintă, de fapt, absenţa culorii. Este legat de profunzime, mister, negativism, tristeţe adâncă, ură profundă, independenţă, stare proastă de spirit, magie, dar şi de putere, stabilitate şi chiar protecţie. În cantităţi mici facilitează introspecţia, dar în exces devine deprimant.